“Cand se instaleaza tacerea cuvintelor, cel mai adesea, se trezeste violenta suferintelor. Tot ceea ce nu poate fi spus in cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru” ~Jacques Salome

Corpul – un limbaj al suferinței nespuse

De multe ori, bolile sunt expresia unei suferințe interioare: emoții neexprimate, pierderi neacceptate, răni care nu au fost auzite. Corpul vorbește atunci când cuvintele tac.

Ceea ce nu reușim să spunem sau să împărtășim ajunge să se exprime prin suferință fizică. Din această perspectivă, boala poate fi înțeleasă ca un limbaj simbolic, purtător de sens.

Vindecarea nu înseamnă doar tratarea simptomelor, ci și ascultarea relațiilor și a legăturilor rănite. A aduce la lumină ceea ce trăim în interior este un prim pas reparator.

A ne asculta corpul, emoțiile și nevoile este o formă profundă de grijă față de noi înșine – și începutul unei transformări reale.

Una dintre mizele esențiale ale relației de cuplu, în fața suferinței și a somatizărilor, este învățarea grijii față de legătură.

Unul dintre neajunsurile medicinei actuale este că, deși știe să îngrijească persoana bolnavă, acordă prea puțină atenție legăturilor pe care aceasta le are cu ființele semnificative din viața sa. Or, suferința nu trăiește doar în corp, ci și în relații.

Să luăm un exemplu simplu: sunt într-o relație de cuplu, iar partenera mea pleacă — pentru că iubește pe altcineva sau pentru că relația noastră o dezamăgește. Plecarea ei mă rănește. Această rană există și este firească.

Însă, dacă nu am grijă de legătura pe care am avut-o cu ea — dacă o murdăresc prin reproșuri, resentimente, ură sau război — rana nu se va închide. Ea va rămâne activă în mine, purtată în timp, iar la un moment dat riscă să se traducă într-o suferință a corpului.

Somatizarea apare adesea atunci când legătura a fost maltratată, când relația nu a fost respectată nici măcar în momentul separării. Este paradoxal: două ființe suferă profund tocmai pentru că nu au știut să aibă grijă de ceea ce le-a legat.

Despărțirea este adesea trăită ca un război. Și totuși, dacă am iubit și am fost iubit, separarea nu ar trebui să însemne distrugerea a tot ce a fost frumos. A avea grijă de legătură nu înseamnă a rămâne împreună cu orice preț, ci a nu transforma relația într-un câmp de luptă.

Atunci când rana rămâne deschisă și neîngrijită, ea poate lua forme mai grave: boală, accident, paralizie — expresii ale unei suferințe relaționale care nu și-a găsit cuvintele.

A avea grijă de relatie/ legatura este o formă profundă de igienă relațională.
Este și una dintre cele mai puternice forme de prevenție.

„Stresul și traumele nerezolvate se manifestă în corp. Nu există separație între minte, emoție și corp.”~Gabor Maté